Bancuri cu si despre albanezi

- Cît costă o picătură de vodcă?
Barmanul îi răspunde că nimic. Atunci iepuraşul spuse:
- Bine, atunci daţi-mi şi mie 1000 de picături.


- Dar vaca aceasta de ce nu are coarne? întreabă ea.
- Vedeţi, doamnă, răspunde amabil şeful fermei, sînt mai multe motivele care pot conduce la dispariţia sau necreşterea coarnelor la unele animale. La vaci, cazurile sînt extrem de rare şi nu au fost în întregime elucidate. Cît despre animalul de faţă, pot adăuga ca nu e vacă, ci cal.

- Cum reuşeşti să te ţii aşa de bine? Eu nu-mi pot permite decît cornuri cu iaurt, întreabă cel uscat.
- Păi foarte simplu: mi-am făcut rost de o blană de gorilă, ma îmbrac cu ea şi mă pun în faţă la grădina zoologică. Ziua îmi dau de mîncare, iar seara mă prefac mort, ăştia mă aruncă afară, iar eu mă distrez, chefuri, etc., şi de dimineaţă mă întorc la grădina zoologică...
Impresionat de această strategie, cel subnutrit îl convinge pe prietenul său să-i împrumute blana pantru cîteva zile. Merge sistemul cîteva zile, ziua mîncare, seara se preface mort, chefuri, dimineaţa se întoarce la grădina zoologică. Într-o seară, cei de la grădina zoologică văzînd gorila din nou moartă, se hotărăsc s-o arunce leului de mîncare - că oricum vine alta de dimineaţă. Studentul în blană de gorilă, crispat de frică, ajunge în cuşca leului... Leul îi dă tîrcoale, îl miroase şi deodată spune:
- Băi fraiere, n-ai o ţigară?

- Nemaipomenit! Înseamnă că există deja elefanţi cu colţi artificiali!

- Şi ce pretenţii aveţi?
- Ştiţi, dacă se poate, aş dori să-l cumpăr!


- La ce oră vine trenul dinspre Mizil?
- La zece treizeci.
- Şi cel dinspre Ploieşti?
- Dacă circulă normal, la unsprezece.
- Acum cît o fi ceasul?
- E nouă şi-un sfert.
- Hai, Bubi, putem să traversăm.


- Sînt foarte deprimat. Stăpînul nu mai are deloc ochi pentru mine.
Aminteşte tot timpul de javra pe care a avut-o înaintea mea.
- La mine e şi mai rău. Al meu nu vorbeşte decît despre javra pe care o va lua în locul meu.

- Uită-te la aia, ce bine seamănă cu matale, mătuşico!
- Să ştii că e foarte nepoliticos ce ai spus!
- De ce? Doar maimuţele nu înţeleg ce vorbesc eu!

- Ce, tu?
- Treceam în şir indian...
- Parcă ziceai că în Africa...
- Da, tu, dar aşa se spune, şir indian. Adică unul înaintea altuia, că doar nu mergeam pe autostradă, mergeam prin jungla virgină!
- Mă rog!
- Ei, şi am fost atacaţi de un grup de maimuţe, zeci de maimuţe. Dacă nu m-ar fi smuls un tînăr indigen din ghearele lor, aş fi fost pierdută.
- Stai puţin, tu. Dar în înghesuiala aia, cum de te-a recunoscut tînărul indigen dintre atîtea maimuţe?




Nu şi-au vorbit cîteva zile, după care pasărea a cîrîit:
- Mă dau bătut! Arată-mi unde e corabia…

- De pe urma celor zece porumbei călători pe care îi am.
- Cum adică? Faci serviciu de poştă?
- Nu. Dar reuşesc să-i vînd aproape în fiecare zi.

- Şi soţia ta ce zice?
- Păi ea habar n-are că eu am un acvariu uriaş la mine în birou, la minister.

- Lupilor, sînt duri printre voi?
- Nu!
- Dacă vreţi să treceţi, trebuie să îmi daţi fiecare cîte 2.000 lei.
A doua zi, se întîmplă acelaşi lucru.
A treia zi, se gîndesc lupii şi îşi aleg trei duri, după care pornesc la drum. Iepuraşul le sare din nou în drum şi îi întreabă:
- Lupilor, sînt duri printre voi?
- Da! zic cei trei duri şi ies la iveală.
- Atunci, ursule, ia de la ăştia trei cîte 5.000 lei şi de la restul iau eu 2.000 lei.

- Mătuşică, cocoşul ăsta era al dumitale?
Bătrîna se apropie, priveşte şi răspunde:
- Nu, eu nu am avut niciodată păsări aşa turtite!
Precedenta Urmatoarea